- a pune o limită la...
- to set a limit / measures to...
Română-Engleză dicționar expresii. 2013.
a pune o limită la...
Look at other dictionaries:
punct — PUNCT, puncte, s.n. I. 1. Semn grafic mic şi rotund, asemănător cu o înţepătură de ac, folosit ca semn de punctuaţie, pentru a indica pauze între propoziţii sau fraze independente, pentru prescurtarea unui cuvânt sau care se pune deasupra… … Dicționar Român
îngrădi — ÎNGRĂDÍ, îngrădesc, vb. IV. 1. tranz. A împrejmui un teren (cu gard, cu uluci, cu zid etc.); p. ext. a hotărnici. ♦ refl. fig. A se pune la adăpost, a se apăra cu ajutorul cuiva sau a ceva. 2. tranz. fig. A pune limite, a stăvili. 3. refl. recipr … Dicționar Român
şah — ŞAH, (1) şahi, s.m., (2) şahuri, s.n. 1. s.m. Titlu purtat de suveranii Iranului, corespunzător titlului de împărat; persoană care are acest titlu; şahinşah. 2. s.n. Joc de origine orientală care se dispută între două persoane, pe o tablă… … Dicționar Român
prag — PRAG, praguri, s.f. 1. Partea de jos, orizontală, a unui toc de uşă sau a unei porţi, puţin mai ridicată de la pământ, peste care se trece la intrare şi ieşire. ♢ expr. A călca (sau a trece, a păşi) pragul (casei) = a) a ieşi din casă; b) a intra … Dicționar Român
mijloc — MÍJLOC, (I 2) mijlocuri, (II) mijloace, s.n. I. 1. Punct care se găseşte la egală depărtare de două extreme; centru; loc aflat în interiorul unui spaţiu, la oarecare distanţă de margine. ♢ loc. adj. De mijloc = situat între limita superioară şi… … Dicționar Român
picior — PICIÓR, picioare, s.n. 1. Fiecare dintre cele două membre inferioare ale corpului omenesc, de la şold până la vârful degetelor, şi fiecare dintre membrele celorlalte vieţuitoare, care servesc la susţinerea corpului şi la deplasarea în spaţiu. ♢… … Dicționar Român
cumpănă — CÚMPĂNĂ, cumpene, s.f. 1. Dispozitiv format dintr o bârnă mobilă de lemn aşezată pe un stâlp înalt, având legată la un capăt o greutate pentru echilibru şi la celălalt o găleată, cu ajutorul căruia se scoate apa din fântână. 2. Cântar format… … Dicționar Român
situaţie — SITUÁŢIE, situaţii, s.f. 1. Totalitatea împrejurărilor care determină la un moment dat condiţiile de existenţă şi de dezvoltare ale unei persoane, ale unei colectivitaţi, ale unei activitaţi; stare de fapt care decurge de aici pentru cineva sau… … Dicționar Român
hotar — HOTÁR, hotare, s.n. 1. Linie de demarcaţie care desparte o ţară de alta; frontieră, graniţă. ♢ Piatră de hotar = piatră, stâlp prin care se indică un hotar. ♦ Linie care desparte o proprietate de alta sau o aşezare de alta. 2. fig. Limită,… … Dicționar Român
încheia — ÎNCHEIÁ, închéi, vb. I. tranz. I. 1. A prinde în nasturi, în copci etc. un obiect de îmbrăcăminte. ♦ refl. (Despre persoane) A şi strânge haina, cămaşa etc. în nasturi, în copci; a şi lega şireturile de la încălţăminte. 2. A potrivi una într alta … Dicționar Român
margine — MÁRGINE, margini, s.f. 1. Loc unde se termină o suprafaţă; extremitate, capăt al unei suprafeţe. ♢ loc. adj. şi adv. Fără (de) margini = nesfârşit, infinit; imens. ♦ spec. Hotar, frontieră. ♦ spec. Periferie. ♦ spec. Mal, ţărm. 2. Circumferinţă a … Dicționar Român
